Cronica unei apocalipse anuntate Inceput de veac pe planeta Pamant. Subiectul fierbinte (la propriu!):incalzirea globala.Nu numai ca toata lumea vorbeste despre ea.Toata lumea o traieste.O simtim, ne gandim la ea, ne temem de ea.Sfarsitul lumii si al civilizatiei umane, pe care-l profeteau stramosii nostri, care il vedeau ca pe o Apocalipsa brusca, violenta, o exploziva si brutala prabusire a lumii in sunetul asurzitor al celor 7 trambite, a devenit pentru noi o stingere lenta si treptata a vietii Pamantului, o disparitie inceata, dar inexorabila a toata faptura, pe planeta care ne-a iubit si ne-a crescut pana acum. Si toate acestea pentru ca Pamantul, dimpreuna cu toata atmosfera sa, devine din ce in ce mai cald.O incalzire cu 4 grade Celsius a climei la nivel planetar nu pare mare lucru - celor care traiesc in regiuni unde iarna incepe in septembrie si se termina in mai s-ar putea sa li se para chiar o schimbare agreabila - dar, din pacate, asta nu mai e o problema regionala, ci una globala. Iar o crestere de 4 grade C a temperaturilor medii la nivel global inseamna o prefacere catastrofala.
Dar de unde au aparut aceste 4 grade funeste care ne suna tot timpul in auz, ca o prevestire de dezastru?
Celebrul deja Raport al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbari Climatice (IPCC) a avansat o cifra situata intre 2 si 6,4 grade Celsius. Daca luam ca baza de evaluare – asa cum au facut multi oameni de stiinta – o cifra mijlocie, ne trezim cu aceste 4 grade care, la o prima auzire, nu suna prea inspaimantator dar, judecate prin prisma efectelor, sunt. Pentru ca, la urma urmelor, efectele sunt cele care au importanta.Or, cresterea cu 4 grade a temperaturilor va avea niste consecinte de o amploare aproape de necrezut, cand te gandesti ca e vorba de doar 4 grade!, mai putin decat diferenta de la zi la noapte in climatul temperat. La urma urmei, am fost avertizati: Bob Watson, fostul presedinte al IPCC, ne-a prevenit ca trebuie sa ne pregatim pentru o incalzire de 4 grade.
Cand se va intampla?
Previziunea optimista : in 2100, temperaturile medii la nivel global vor fi cu cca. 4 grade C mai ridicate decat acum. Previziunea (si mai) pesimista: am putea ajunge in cuptorul descris mai sus inca din 2050.
Dar cati vom fi?
Si aici parerile sunt impartite, iar unele dintre previziuni suna sumbru de tot, in timp ce altele sunt mai optimiste. James Lovelock, creatorul teoriei Gaia - aceea conform careia Pamantul se comporta ca un superorganism urias – e de parere ca populatia se va restrange drastic: din cei aproape 7 miliarde cati suntem la ora actuala, vor mai ramane poate un miliard. (Asta o fi scenariul pesimist sau cel optimist? Pana la urma, nici nu stii cum e mai rau: sa ramanem mai putini si sa ne consolam cu ideea ca, astfel, civilizatia umana va avea mai putin impact asupra mediului, putand spera astfel sa inversam tendinta de modificare a climei? Sau sa continuam sa crestem pana la cele 9 miliarde preconizate de ONU in 2050,intrebandu-ne, ingroziti, ce o sa mancam cu totii?!)
Ce se va intampla cu Terra?
Singura veste buna este ca, spun expertii, specia umana, in sine, nu pare amenintata cu disparitia; la urma urmei, chiar daca raman doar cateva sute de indivizi, urmasii lor ar putea, in cateva mii de ani, sa repopuleze consistent planeta. Sa zicem, ca sa avem o ipoteza de lucru, asa cum au presupus si cei care fac calculele si previziunile cu care ne ingrozesc pe noi, ca populatia va ajunge la cca. 9 miliarde peste 4 decenii. Si, daca e sa facem ceva, in loc de a sta cu bratele incrucisate, privind disperati cum se duce naibii totul, ar trebui sa incepem de pe acum sa ne imaginam solutii de supravietuire pentru aceste 9 miliarde de cetateni ai planetei Pamant. Ideile nu lipsesc; specialisti de marca si-au rostit opinia, oferind pareri avizate asupra tendintelor, asupra efectelor si asupra unor posibile solutii. Aruncandu-si privirea in viitor, acestia au schitat, pe baza datelor pe care le-au avut la dispozitie si a modelelor de previziune, felul in care va arata lumea noastra si, pornind de aici, posibilele solutii de adaptare. E clar deja pentru toata lumea: situatia se incinge! Sa inceapa, deci, adaptarea!
In primul rand, o mare parte a Terrei va deveni desertica. Desertul pe care il numim Sahara - si care azi se intinde in nordul Africii - se va extinde, in cateva decenii, pana in pragul caselor romanilor, grecilor si bulgarilor, ba chiar si al germanilor si austriecilor, caci sudul Europei si chiar centrul ei, cu mare probabilitate, se vor desertifica. Un climat subtropical arid va inlocui climatul temperat continental cu care ne-am obisnuit. La latitudini mai mici, doua braie de pustiu vor inconjura planeta, unul la nord de Ecuator, altul la sud, doua cingatori uscate, cu pamant crapat, nisip si pietre, printre care vor rasari plante xerofile (adaptate uscaciunii).
Hrana viitorului
Ca urmare a acestor drastice modificari, am putea fi siliti sa ne schimbam modul de alimentatie. Desi multi propun trecerea la alimentatia vegetariana, vazand in asta o solutie la problema incalzirii globale (vacile si oile crescute in numar foarte mare produc cantitati enorme de metan, un gaz cu efect de sera), lucrurile nu sunt atat de simple. Daca am deveni cu totii vegetarieni, nu am mai avea ce sa mancam; foametea ar bantui chiar mai rau decat pana acum, lovind regiuni mai intinse si un numar mai mare de locuitori ai globului. Si asta pentru ca numai pe o mica parte a uscatului pot fi cultivate plante. Nici macar un sfert din suprafata sa nu reprezinta teren arabil.
Mult laudata solutie a fabricarii combustibilului auto din plante (biodiesel) s-a dovedit o arma cu doua taisuri, iar cel de-al doilea ne-a cam ajuns la os, de vreme ce cultivarea a mari suprafete de teren cu plante pentru biodiesel, in loc de plante pentru hrana, a dus la o crestere a pretului alimentelor si a contribuit la infometarea unui numar mare de locuitori ai lumii. Nici la fel de laudata solutie a folosirii etanolului drept carburant auto nu s-a dovedit grozava: entuziasmul s-a dezumflat rapid cand, recent, in urma unor calcule complicate si savante, o parte a comunitatii stiintifice a ajuns la concluzia ca producerea de etanol nu e deloc o metoda prietenoasa fata de mediu si are o amprenta de carbon mult mai mare decat ne imaginam. (Povestea e, ce-i drept, controversata, deocamdata.)
