Izma (menta)

Descrierea speciei. In realitate nu este o specie, ci un hibrid (a carui origine este mult controversata, majoritatea admitand ca ar rezulta din incrucisarea: Mentha aquatica X Mentha viridis) aceasta planta, originara din vestul Europei si din America de Nord, se cultiva la noi in scopuri industriale si farmaceutice pe suprafete relativ mari.In pamant are un rizom din care isi iau nastere tulpinile aeriene, inalte pana la 1m, patrunghiulare, drepte, ramificate, verzi la unele soiuri, rosiatic-violete la altele. Funzele, dispuse opus, sunt petiolate, cu limbul lanceolat, ascutit si neregulat dintat pe margini, de culoare verde-inchisa pe fata superioara si mai deschisa pe cea inferioara.
Florile de culoare roz-violacee sunt grupate in verticile foarte apropriate; sunt usor zigomorfe si scurt pedicelate. Calidiu cilindric se termina cu 5 dinti, corola aproape regulata prezinta 4 lobi, dintre care unul este mai dilatat; androceul este alcatuit din 4 stamine iar fructul - tetra nucula - infloreste din iunie pana in septembrie.
Produsul vegetal folosit. In scopuri medicinale se recolteaza in perioada de inflorire frunzele (Folium Menthae piperitae) care se usuca in strat subtire, in incaperi bine aerisite sau la soare.
Produsul are miros caracteristic, patrunzator, iar gustul este aromat lasand senzatie de rece.
Principii active: ulei volatil bogat in mentol, acelat si valerianat de metil, taninuri, flavonoide, polifenoli si un principiu amar.
Actiune farmacologica. Frunzele de menta, datorita uleiului volatil, au proprietati stimulente, stomahice, coleretice, antispastice si antiseptice, iar datorita taninurilor si polifenolilor au proprietati colagoge si spasmolitice.
Intrebuintari. Sub forma de infuzie 0.5-1.5%, se administreaza cate 300-500 ml pe zi in diaree, dispepsii, greata, spasme pilorice si gastrointestinale si dischinezii biliare. Intra in compozitia ceaiurilor: antiastmatic, anticolitic, antidiareic, gastric si hepatic.