Papadia

Descrierea speciei:
Planta erbacee, perena, foarte raspandita la noi prin locurile necultivate si cultivate. In pamant are un rizom scurt care se prelungeste cu o radacina pivotanta, carnoasa, lunga de 12 - 20 cm. Partea aeriana este formata dintr-o rozeta bazilara de frunze lanceolate, cu marginile divizate in lobi mari. Primavara, din mijlocul rozetei foliare ies 1 - 4 tulpini florifere, goale la interior, care poarta in partea terminala capitulele de culoare galbena, alcatuite numai din flori ligulate, ligula fiind prevazuta cu 5 dinti in partea superioara. Androceul este constituit din 5 stamine. Fructul este o achena ce se termina cu o egreta lunga. Infloreste din luna aprilie pana la sfarsitul lui septembrie.

Produsul vegetal folosit:De la papadie in medicina se utilizeaza: frunzele (Folium Taraxaci), radacina (Radix Taraxaci) si intreaga planta (Herba Taraxaci cum ridicibus). Radacina se recolteaza de obicei in iulie-august, frunzele primavara, iar intreaga planta tot primavara, inainte sau in timpul formarii bobocilor florali. Toate produsele sunt lipsite de miros, dar au gust amar accentuat.

Principii active:In partile aeriene un principiu amar taraxacina, Vitaminele B si C si steroli; in partile subterane: alcooli triterpinici, fitosteroli, Vitaminele A, B, C si D si inulina.

Actiune farmacologica:colagoga, coleretica, diuretica, diaforetica si tonic-amara.

Intrebuintari:Radacina, sub forma de decoct 2-3 %, se administreaza 1-2 cani de ceai pe zi timp de 1-2 luni in dispepsii, insuficienta hepatica si icter cataral. Planta intreaga maruntita intra in compozitia ceaiurilor: depurativ, dietetic si gastric, iar radacina in a ceaiului hepatic.

Ceaiul de papadie:Ceaiul de papadie s-a dovedit un bun remediu şi pentru cei care erau predispuşi să formeze pietre la vezica biliară. În astfel de situaţii, ceaiul se prepară din frunze şi rădăcini uscate şi tăiate foarte mărunt. Într-o ceaşcă de apă (200 ml) punem două linguriţe din acest amestec şi lăsăm să clocotească de 4-5 ori. Acoperim vasul şi ceaiul trebuie să se limpezească timp de 15 minute.

Cura cu ceai de papadie:Vom bea două căni pe zi: dimineaţa şi seara. Păpădia este şi un foarte bun diuretic; ea combate retenţia fluidelor şi are efecte excelente în cistită, nefrită şi hepatite. De asemenea, ceaiul din rădăcina plantei previne anemia şi tensiunea oscilantă. Frunzele tinere de păpădie conţin mult bor şi ocupă locul doi, după varză, în ierarhia vegetalelor care conservă ţesutul osos, prevenind osteoporoza.
Papadia si pietrele la rinichi:Studiile recente au mai confirmat şi efectul plantei în cazul pietrelor la rinichi.Calculii renali care îi înspăimântă pe bolnavi din cauza durerilor declanşate pot fi calmate prin infuzia de păpădie. În cazul unor calculi renali de mici dimensiuni, la recomandarea specialiştilor, fitoterapeuţi şi medici, se bea ceai de păpădie, zilnic, până le eliminarea pietrei.
Papadia o sursa de lecitina:Mai mult, s-a constatat că planta este şi o sursă valoroasă de lecitină. Combinată cu urzici, grâu încolţit, nuci măcinate, seminţe de in, mac, sub forma unei supe, păpădia este benefică pentru creier în boala Alzheimer.