Musetelul

Descrierea speciei.
Planta erbacee, anuala, spontana, foarte raspandita pe langa drumuri, pe marginea ogoarelor si pe langa locuintele oamenilor si cultivata in zonele favorabile din Transilvania, Banat, Muntenia si Moldova.
Este o specie relativ scunda, atingand inaltimea de 0.2-0.6 m, mult ramificata si cu frunze penat-sectate, cu segmente lineare. Incepand din luna mai infloreste continuu pana la sfarsitul lui iulie. Florile sunt grupate in capitule terminale. Marginea fiecarui capitul este ocupata de flori albe ligulate femele, in timp ce in regiunea lui centrala se gasesc numeroase flori tubuloase, hermafrodite, galben-aurii avand corola cu 5 dinti si androceul din 5 stamine cu anterele concrescute. Receptacului capitulului, plan la incepului infloririi, devine apoi conic si gol la interior, ceea ce permite sa deosebim florile de musetel adevarat de florile recoltate de la specii inrudite si lipsite de proprietati terapeutice.
Produsul vegetal folosit.
Oficinale sunt capitulele florale cu pedunculul lung de cel mult 1 cm, recoltate pe timp insorit dupa ce s-a ridicat roua si cand florile lor ligulate sunt dispuse orizontal, mai tarziu rasfrangandu-se (Flores Chamomillae). Ele se usuca la umbra in strat subtire, iar produsul obtinut are miros specific, aromat puternic, iar gustul este amarui aromatic.
Principii active: ulei volatil bogat in chamazulena, ce ia nastere din proazulene (matricina si matricarina: substante amare de natura sescviterpenica), flavonozide, substante de natura cumarinica, colina si mucilagii.
Actiune farmacologica.
Datorita principiilor active, atat de variate chimic pe care le contin, florile de musetel au proprietati farmacodinamice multiple si anume: antispastice, antiinflamatoare, cicatrizante, stomahice, analgezice, antiseptice si antihistaminice.
Studiile de laborator efectuate in special in ultimele 3 decenii au precizat ca activitatea antiinflamatoare a florilor de musetel se datoreaza chamazulenei, cea spasmolitica cumarinelor si flavonelor, iar cea antihistaminica proazulenelor.
Intrebuintari.
Intern, sub forma de infuzie 1-5 g %, florile de musetel se folosesc ca sedativ, carminativ, antispasmodic si stimulent, in cistitele purulente dovedindu-se analgezice, antiseptice si antiflogistice. Se beau 1-2 cani de ceai pe zi dupa mesele principale. Extern, infuziile si decoctiile (5 %) se utilizeaza in dermatologie, in tratamentul paradentozelor (sub forma de gargare ), ca vulnerar sub forma de cataplasme si in spalaturi si clisme.
In arsuri florile de musetel se utilizeaza sub forma de ulei obtinut in modul urmator: 10g de flori (doua linguri) se imbiba cu o lingura de alcool si se lasa in repaus in vas astupat circa 4-5 ore, apoi peste amestec se toarna 100 ml ulei de floarea soarelui si totul se mentine 3-4 ore intr-un vas metalic in care fierbe apa, amestecand din cand in cand. In sfarsit, dupa scurgerea acestui timp se filtreaza, iar uleiul rezultat se pastreaza la rece in sticle colorate si se foloseste sub forma de comprese puse pe rani.