Ca starea de spirit a pacientului e importanta in lupta cu o boala, nu incape indoiala. Dar poate un tratament fara substante active sa faca ceea ce nu a reusit, de pilda, chimioterapia? Studii riguroase, desfasurate in ultimele decenii, arata ca, in unele cazuri, da. Pastilele de zahar sau injectiile cu ser fiziologic au dat adesea rezultate in lupta cu durerile de orice fel, cu depresia, hipertensiunea arteriala, ulcerul ori boala Parkinson. Efectul placebo ridica insa si intrebari care tin de etica. Natura inselatoare a tratamentului ii plaseaza pe doctorii care aleg aceasta cale la limita Juramantului lui Hipocrate.
Desi terapiile pe baza de licori fara valente curative sunt practicate de la inceputurile medicinei de vraci, vrajitoare sau vindecatori de orice fel, doctorii cu coatele tocite ani de zile pe bancile facultatilor refuzau pana nu de mult sa creada ca pacientii se pot vindeca singuri, prin puterea gandului. Efectul placebo a fost reabilitat in ultimii 50 de ani, iar acum medici, biologi, psihologi si sociologi lucreaza impreuna pentru a intelege ce se petrece la nivelul creierului si cum pot fi sporite sansele de vindecare. In fata lor se afla ceea ce pare a fi o ecuatie cu multe necunoscute.
De factorii psihologici implicati, intre care si puterea gandului, vorbeste si definitia clasica a efectului placebo, care ii include in categoria pacientilor norocosi pe toti cei care isi amelioreaza starea de sanatate sau se vindeca prin simplul fapt ca au incredere ca un medicament prescris de doctor ii va face bine. Nu vorbim insa strict de pastile, pentru ca si injectiile sau chiar halatul alb al medicului ori mirosul din cabinet pot fi asociate cu o imbunatatire cel putin aparenta a sanatatii, cu conditia ca bolnavul sa lege aceste senzatii de recapatarea unei stari normale a organismului. Doctorul Dragos Popa, cadru didactic al Universitatii de Medicina si Farmacie din Tirgu Mures si doctor la una dintre cele mai mari unitati medicale din tara, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Mures, spune chiar ca „exista cazuri citate in literatura de specialitate, cand anumite simptome au disparut desi tratamentul nu era specific patologiei respective”.
Cu toate ca mecanismele psihologice care stau la baza fenomenului sunt deocamdata neclare, cercetatorii au reusit sa gaseasca unele metode prin care sa sporeasca eficacitatea pastilei de zahar. Profesorul Dan Ariely si colegii lui de la Massachusetts Institute of Technology, SUA, au descoperit o latura financiara a efectului placebo. Cercetatorii au supus unui test cu socuri electrice slabe 82 de subiecti. Jumatate dintre acestia au primit o brosura in care erau informati ca li se va administra un analgezic scump, de 2,50 dolari/pastila. Celorlati li s-a spus ca vor inghiti un medicament de 10 centi. Cu toate ca in realitate ambele grupuri au primit o acelasi substanta placebo, vitamina C, rezultatele au fost diferite. In cazul pastilei scumpe, 85% din pacientii au declarat ca simt o ameliorare a durerii, in timp ce in celalalt grup „doar” 61% din oameni au spus ca se simt mai bine.
Gandirea pozitiva si increderea in medic nu doar modifica starea de spirit a pacientului, ci pot determina organismul sa treaca prin schimbari reale, care sa duca la insanatosire. Atunci cand se manifesta efectul placebo, in zona din creier numita nucleus accumbens, o zona asociata cu recompensele, cu bucuria, dar si cu dependenta, are loc o crestere spectaculoasa a cantitatii neurotransmitatorului dopamina. Cercetatorii de la Universitatea din Michigan, SUA, au demonstrat ca modul in care un pacient raspunde la o pastila inerta folosita pe post de analgezic este legat de cat de activ devine acest nucleus accumbens atunci cand persoana anticipeaza faptul ca va avea un beneficiu. De altfel, specialistii Universitatii din Michigan au fost primi care au reusit sa arate ca gandul la un medicament este suficient pentru a face organismul sa elibereze analgezicele lui naturale, endorfinele. Dar, nucleus accumbens nu e singura regiune a creierului implicata in efectul placebo. Doctorul Dragos Popa afirma ca „Schimbari importante au fost observate si in talamus, in cortexul cingulat anterior, cortexul prefrontal si orbitofrontal. Fiecare dintre aceste zone are functia sa. De exemplu, cortexul prefrontal, centrul ratiunii, se activeaza chiar si atunci cand pacientul se asteapta doar ca durerea sa ii scada in intensitate, ca un efect al administrarii unui anumit medicament. In plus, se pune in miscare un intreg mecanism care reducere activitatea zonelor din creier responsabile cu detectarea durerii”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu