Poluarea fonica

Ce este si cum ne afecteaza poluarea fonica zilnica?

Astazi vom vorbi putin despre poluarea fonica. Incepem cu o serie de sublime generalitati :

• poluarea fonica reprezinta totalitatea sunetelor produse de oameni, animale sau de aparatura si masini, care deranjeaza activitatile cotidiene;
• poluare fiind, evident exista efecte negative.

Imi ramanea doar sa aflu daca efectele sunt intr-adevar recunoscute si prin lege. Trebuie sa existe o legislatie in privinta zgomotului si in Romania, pentru Bucuresti macar. Nu??? Din site in site am ajuns sa dau peste “Strategia de zgomot ambiental a Primariei Municipiului Bucuresti” . Suna bine. Si avea si doar vreo 130 de pagini.

Intotdeauna mi-a placut sa citesc cuvantul inainte sau prefata cartilor, a proiectelor, etc. Iti da un sentiment de complicitate intre cititor- autor/editor, ca si cum ti s-ar dezvalui ceva ce nimeni altcineva nu mai stie. Cum m-am asteptat, debutul acestui raport nu m-a dezamagit: ca fapt divers, era amitit si faptul ca: “Guvernul a cerut harta de zgomot in 15 luni, aceasta a costat 1,5 milioane de euro si poate fi folosita pentru a realiza o strategie nationala a zgomotului. “

Lucru care m-a distras usor, dar mi-am imaginat ca vina pentru pierderea brusca a concentrarii este a mea, in niciun caz a numarului (da, 7 cifre). Momentul de ratacire m-a facut curioasa sa vad care sunt aceste harti de zgomot, exemple gasindu-se pe site-ul Primariei Municipiului Bucuresti. Acum totul avea un sens. Mi s-a parut de apreciat mai ales ca se sugera ca harta de zgomot ‘poate fi folosita’ totusi la strategii.

Concentrarea imi revine si uit de detaliile din ‘Cuvant inainte’. Revin la preocuparea pentru poluarea fonica. Am trecut chiar si peste placerea vinovata pe care metafora “Cenusareasa poluantilor” se pare ca o provoaca autorilor atunci cand isi recitesc raportul si peste mandria care ii convinge sa o foloseasca. Si sa o refoloseasca. Si sa o re-refoloseasca. O clasificare oficiala a efectelor negative a poluarii fonice asupra locuitorilor imi aminteste de adevaratul meu scop (detalierile neinteresante le-am sters):

• Disconfortul
• Deranjarea somnului
• Afectarea auzului
• Sanatatea mentala: “Zgomotul ambiental nu este considerat o cauza primara dar este posibil sa fie un factor de accelerare sau intensificare.”
• Productivitatea muncii: “S-a demonstrat faptul ca zgomotul de fond poate mari performanta in munca de rutina dar o poate micsora in cazul activitatilor care necesita concentrare si memorare.”
• Tulburarea procesului de invatare
• Comportamentul social: “Studiile arata ca expunerea la zgomot poate face ca oamenii sa devina necomunicativi si inchisi, mai putin intelegatori si disponibili de a–si ajuta semenii sau vecinii. Este putin probabil faptul ca zgomotul genereaza agresiune dar mediile zgomotoase induc o mai ridicata stare de nesiguranta.”

Probabil ca problema poluarii fonice suna bine in agenda Primariei. Probabil ca lasa o impresie placuta faptul ca cineva chiar se preocupa de micile detalii care ne-ar face viata mai frumoasa. Ca cineva da chiar 1,5 milioane de euro doar pentru hartile care stau la baza proiectului care ar imbunatati calitatea vietii. Poate ca daca zgomotul ambiental ar fi aproape inexistent, orice oras aglomerat va fi un loc unde pacea si toleranta, alaturi de intelegere si disponibilitatea de a ne ajuta semenii si vecinii vor fi maxime, ca o coroana pusa pe capul societatii capitaliste.

Evident, raportul oficial nu a fost cel mai folositor material. Cazuri concrete atunci. Oamenii care asculta muzica prea tare, pe strada sau acasa. Sunetul masinilor si a tuturor mijloacelor de transport. Zgomot industrial. Persoane care spun lucruri idioate. Gafe gramaticale. Toate sunt surse de nervi mai mult sau mai putin pentru oricine la un moment dat. Am putea sa le dedicam si un guvern separat. Ar fi la fel de folositor ca si in cazul in care am sta degeaba. Pentru ca ideea de colectivitate oricum presupune agitatie. Avand in vedere si rutina zilnica in care inevitabil ne complacem, efectul neplacut e cu atat mai usor de inteles.

Cu toate astea, am o imagine in minte. Un oras in care s-ar lua toate masurile necesare pentru a reduce poluarea fonica. 10- 20 de decibeli taiati cu succes din grafice si statistici. Cetateni multumiti, cu o stare de spirit inviorata de gandul ca acum traiesc intr-un oras mai sanatos pentru nervii lor deja intinsi la maxim. 10- 20 de decibeli care probabil nu reprezinta nici 1% din sursele de stres din viata lor, dar a caror lipsa le gadila nevoia de a se simti importanti. Sunt fericiti. Si ce fac cetatenii fericiti? Consuma. Murind in continuare din cauza bolilor provocate de presiunea de a munci pentru a supravietui.

Voi incheia cu tabelul idilic cu limitele de zgomot admise de lege. Asta in conditiile in care momentan, doar strazile si drumurile produc cam 80 decibeli ziua in zonele cele mai aglomerate din capitala. In orice caz, “Planul de actiune a fost aprobat prin Hotararea nr. 60/27.02.2009 a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.”