Lucruri care nu le stiai despre inghetata

Vechi de peste 2000 de ani, inventatorul îngheţatei rămâne necunoscut, la fel ca şi originea ei, în jurul căreia rămâne doar o istorie „ controversată” , dar acelaşi apetit pentru desertul ales.Oamenii care trăiau în climate reci au profitat de zăpada şi gheaţa aflate la discreţie şi au preparat deserturi aromate cu fructe si miere.

1. Aşadar, în 400 î.H., persanii au inventat un desert asemănător unei budinci reci, preparată din apă de trandafiri şi vermicelli, care era servită pe timp de vară de aristocraţi. Gheaţa era amestecată cu şofran, fructe şi multe alte arome. Preparatul, folosit şi astăzi în Iran, este numit „ faludeh” şi este preparat din amidon sau grâu. Amestecul este îngheţat şi combinat cu apă de trandafiri şi lămâie.
2. Primul sortiment de îngheţată a fost inventat încă din anul 200 I. H, în China. Potrivit scriitoarei Maguelonne Toussaint-Samat, precursorii îngheţatei moderne sunt tot inventatorii chinezii. În cartea „ Istoria Mâncării”, Maguelonne Toussaint-Samat creditează chinezii cu meritul de a fi inventat primul aparat care prepara sorbetul şi îngheţata. Potrivit acesteia, chinezii turnau un amestec de zăpadă şi salpetru peste exteriorul unor containere umplute cu sirop, pentru a coborî nivelul de îngheţ sub zero grade. Se adauga apoi zahăr, iar desertul era vandut vara.
3. La inceputul primului secol d. H, Nero, Împăratul Imperiului Roman (37-68), a ordonat slugilor sale sa aducă de la munte zăpadă şi gheaţă pentru a face îngheţată. Desertul era preparat din topping-uri de fructe, miere, alune şi seminţe.
4. Îngheţata era desertul favorit al califilor din Bagdad. Arabii au fost primii care au adăugat zahăr la îngheţată şi tot primii care au produs îngheţata în scop comercial, având fabrici încă din secolul al X-lea. Îngheţata era vândută pe atunci în pieţele oraşelelor. Ea a fost răspândită în Europa prin Sicilia şi Spania, cuceriri arabe.
5. In secolul V î.H., vechii greci vindeau deja în pieţele Atenei mici conuri de zăpadă amestecată cu fructe şi miere. De asemenea, si Alexandru cel Mare era un consumator fervent de zăpadă amestecată cu miere şi nectar.

6. În 1600 regele Charles I al Angliei a vizitat Franţa unde a avut ocazia să deguste desertul. Acesta a rămas impresionat şi a cerut bucătarului francez să îi vândă reţeta pentru a o transmite în Anglia. În schimbul informaţiei, regele Charles I i-a oferit pensie pe durata vieţii.
7. În anii 1730, în America prima menţionare despre îngheţată este descoperită într-o scrisoare a guvernatorului din Maryland de la acea vreme, care descria delicioasa îngheţată cu căpşuni pe care o servise la un dineu. Iniţial, îngheţata de calitate era servită doar personalităţilor de elită, precum preşedintele George Washington, care obişnuia să consume cantităţi uriaşe din acest desert.

8. Primul atelier de îngheţată din America a fost deschis în New York, în anul 1776.

9. Abia din anul 1845, americanii puteau să îşi prepare propria îngheţată acasă, după ce a fost inventat congelatorul manual, sub forma unei găleţi cu manivelă.

10. În 1843 o femeia din Johnston, pe nume Nancy a inventat congelatorul pentru îngheţarea smântânii şi asftel a fost prima persoană care a obţinut brevetul, iar în 1951 Jacob Fussel a deschis prima fabrică din SUA, în Baltimore, Maryland, unde vindea produsul într-un vagon.
11. Înainte de inventarea refrigerării moderne, bucăţile de gheaţă se decupau în timpul iernii de pe mare, lacuri sau iazuri şi erau păstrate în găuri făcute în pământ pentru a fi folosite pe timpul verii. Decuparea şi transportarea blocurilor de gheţă în lume a devenit o afacere foarte profitabilă în Boston.

12. Cornetul de îngheţată a fost invenatat în 1896 de un vânzător din New York pentru că oamenii îi furau mereu lingura cu care servea îngheţată. Abia în 1903 acesta şi-a brevetat invenţia, iar un an mai târziu cornetul era introdus la expoziţia anuală de afaceri din St. Louis, World's Fair

13. În 1984, preşedintele Ronald Reagan a declarat Iulie luna naţională a îngheţatei în Statele Unite, susţinând că este un „ aliment sănătos şi hrănitor” . Acesta a decretat ca în această perioadă să se organizeze ceremonii şi evenimente în spiritul sărbătorii.

14. În 1903, Italo Marchiony a inventat vafa, în timp ce se afla pe stradă cu maşinuţa-congelator pentru a vinde îngheţată.

15. Îngheţata pe băţ a fost inventată în anii 1920. Spre bucuria copiilor, aceştia au început să cumpere şi mai multă îngheţată. Astăzi, adulţii consumă jumătate din volumul total de îngheţată vândută.

16. Fără linguriţă, pentru a termina o cupă de îngheţată trebuie linsă de 50 de ori.

17. Printre cele mai neobişnuite arome de îngheţată care au fost fabricate vreodată se număra avocado, usturoi, fasole azuki (un soi de soia roşie) sau jalapeno (un fel de ardei iute de culoare verde). Însă, cea mai ciudată dintre toate aromele este crema de mărar, comercializată pentru femeile însărcinate. Vânzările au fost dezamăgitoare.

18. În 1924, fiecare american consuma în medie 8 cutii de îngheţată pe an. 70 de ani mai târziu, consumul a crescut până la 48 de cutii de îngheţată pe cap de locuitor.

19. Pentru un kilogram de îngheţată este nevoie de o cantitate de lapte de 11 ori mai mare.

20. Aerul este cel mai important ingredient în fabricarea desertului pentru că face ca îngheţată să rămână fină şi moale. Fără aer, îngheţată ar fi tare că piatra.

21. Potrivit celebrei Cărţi a Recordurilor, cea mai mare îngheţată realizată vreodată a fost făcută în Alberta, Canada, în 1988, care cântarea circa 25 de mii de kilograme. În acelaşi an, o fabrică de copturi şi o firmă de tablă au realizat împreună cel mai mare sendviş din îngheţată, cu o greutate de 1,134 kilograme.

22. Nu doar oamenii sunt „ topiţi” după îngheţată. Potrivit unui studiu american, unul din cinci consumatori împarte desertul cu căţelul sau pisica; şi lor le place.