Componentele de baza ale alimentelor

Inainte de a realiza o rapidă trecere în revistă a tuturor constituenţilor nutritivi, trebuie să facem câteva precizări.
Componentele de bază ale alimentelor sunt numite substanţe nutritive sau factori nutritivi. Alte substanţe în cantităţi mici, dar absolut necesare organismului, cum sunt vitaminele, microelementele, enzimeie, au fost numite biocatalizalori.
Principaiele grupe de constituenţi nutriţionali sunt, în ordinea cantitativă în care intră în alimentaţie:
GLUCIDELE (ZAHARIDELE)
Sunt substanţe chimice cu structură simplă, formată din carbon, hidrogen şi oxigen.Materiile din care organismul îşi fabrică singur sau din care preia glucidele necesare intră în proporţie de 60-80% în alimentaţia zilnică. Acestea sunt reprezentate de cartofi, banane verzi, porumb, lapte, legume şi fructe.
Necesarul de glucide al organismului se stabileşte în funcţie de efortul fizic depus individual.
In stare aproape pură, glucidele sub formă de mono sau dizaharide se gasesc în miere (glucoză, fructoză, zaharoză). 
Alte glucide, obţinute prin diferite procedee ale industriei alimentare (bomboane, îngheţată, siropuri, gemuri, prăjituri), sunt incluse în grupa factorilor nefavorabili sănătăţii şi longevităţii. Este indicat ca toate aceste dulciuri să fie înlocuite cu fructe sau cu cel mai sănătos edulcorant, anume mierea de albine.
PROTIDELE (PROTEINELE)
Sunt substanţe cu structură chimică complexă, formate din aminoacizi. în organismul uman se găsesc aproximativ 22 aminoacizi, dintre care 8-10 sunt consideraţi aminoacizi esenţiali, care nu pot fi sintetizaţi de organismul nostru şi trebuie obţinuţi din alimente.
Rolul protidelor în alimentaţie este deosebit, deoarece acestea intră în însăşi structura celulei, contribuind la creşterea şi refacerea acesteia. Totodată, protidele intră şi în structura hormonilor, participă la procesul de imunitate microbiană şi la sinteza unor enzime absolut ne-cesare organismului.
Proteinele pot fi de origine animală sau vegetală.
Sursa principală a acestor proteine animale este asigurată de carnea de mamifere, de păsări, peşte şi alte vietăţi marine, carne care conţine între 16-22% proteine. 
A doua sursă de proteine animale o constituie laptele şi produsele lactate. Laptele este considerat aliment complet nu numai datorită conţinutului în proteine, dar şi pentru că este o sursă importantă de calciu, microelemente şi vitamine.
A treia sursă de proteine sunt ouăle de găină, cel mai uşor digerabile şi asimilabile . Un singur ou poate asi-gura 2-4% din nevoile energetice zilnice, 10% din necesarul de aminoacizi, 25% din nevoile de fier, 15% din nevoile de zinc şi 10% din necesarul de alte oligoelemente şi de vitamine. Valoarea cea mai mare energetică o au ouăle fierte moi, ochiurile, omleta, maionezele. 
Raţia zilnică de proteme pentru un adult este de 60-100 g, cantitate optimă. Supra- alimentaţia şi sub-alimentaţia sunt  dăunătoare pentru organism.
LIPIDELE (GRĂSIMILE)
Toate grăsimile sunt gliceride ale acizilor graşi saturaţi sau nesaturaţi.
Sursele principale de grăsimi se găsesc atât în produsele de origine animală, cât şi în cele de origine vegetală, diferenţa dintre ele fiind de ordin calitativ. Grăsimile vegetale, în care predomină acizii graşi nesaturaţi, mult mai uşor asimilabili de organismul uman, sunt superioare grăsimilor animale în care acizii graşi saturaţi sunt majoritari. Excesul acestora din urmă poate duce la ateroscleroză, hipertensiune arterială, infarct miocardic etc, adică, până la urmă, la scurtarea vieţii.
Utilizarea celor două tipuri de grăsimi animale şi vegetale diferă foarte mult în funcţie de zona geografică în care trăieş-te omul. In regiunile ecuatoriale, tropi-cale şi mediteraneene se folosesc în ex-clusivitate grăsimile vegetale (uleiurile), în zona temperată, ambele feluri de gră-simi, iar în regiunile arctice sunt utiliza-te în exclusivitate grăsimile de origine animală.
Pentru zona noastră geografică, se recomandă consumul echilibrat atât de grăsimi vegetale, cât şi animale: ulei de Soia sau de Floarea-soarelui, unt, margarină, slănină, untură sau seminţe oleaginoase, brânzeturi, smântână, nuci, alune etc. In anotimpul cald, se preferă grăsimile vegetale, iar iarna, cele animale.
Prin metabolizarea unui gram de gră-sime rezultă 8-10 kilocalorii. Un adult, în zona temperată, are nevoie de 50-100 g lipide pe zi.
VITAMINELE
Deşi în cantităţi mici, ele au un rol important în alimentaţie atât pentru creştere şi dezvoltare, cât şi pentru menţinerea stării de sănătate a organismului. Lipsa lor provoacă tulburări metabolice grave, ducând la apariţia unor boli carenţiale denumite hipovitaminoze.
Majoritatea vitaminelor sunt sintetizate de plante şi numai în mică măsură de organismul animal.
In prezent, se cunosc multe vitamine care nu conţin în molecula lor azot aminic, dar denumirea iniţială s-a păstrat.
ENZIMELE
Din punct de vedere structural, enzimele sunt macromolecule de natură proteică. Atat biosinteza cât şi degradarea substanţelor din organismul uman ar fi imposibilă fără activitatea enzimatică.
Toate seminţele în stare germinativă conţin enzime, dar acestea se găsesc şi în plantule, în frunze tinere, în fructe şi diferite legume.
Intrucât în ultimele trei decenii s-a descoperit un număr foarte mare de enzime, s-a simţit nevoia clasificării lor pe baza acţiunii specifice asupra substratului pe care acţionează. Astfel, ele au fost numite oxidoreductaze, transferaze, hidrolaze, izomeraze etc. Apoi, datorită faptului că unele enzime acţionează asupra mai multor substanţe, s-a adoptat un sistem zecimal de clasificare codificat pentru fiecare clasă mare de enzime.
SĂRURILE MINERALE
In organism, alături de constituenţii organici, elementele minerale îndeplinesc funcţii primordiale. Apa este principala componentă a tuturor structurilor biologice, îndeplinind numeroase şi variate roluri, datorate proprietăţilor ei specifice.
La om, cea mai mare parte a apei ingerate provine din lichide şi apoi din cea aflată în alimentele solide. Pe lângă acest aport, o cantitate mult mai mică, dar care se formează zilnic, este cea rezultată din metabolizarea celor trei mari grupe de componente nutriţionale. Conform colectivului E. Cristea Popa, A. Popescu, E. Truţia, V. Dinu, se consideră că un adult sănătos, care desfăşoară o activitate moderată în clima temperată, are nevoie de 1500-2000 ml apă/zi.
Pierderile de apă au loc în mod normal prin plămâni, piele, urină şi tract gastro-intestinal.
Aportul de apă trebuie respectat şi împlinit cu stricteţe,în caz contrar, se produc modificări ale echilibrului hidric, iar variaţia lui cu numai 1-2% conduce, în mod inevitabil, la boli grave sau chiar la moarte.
Atunci când aportul de apă depăşeşte capacitatea de excreţie renală, în organism se creează condiţii propice pentru acumularea apei în exces.
Ca o concluzie a acestui capitol, putem afirma că alimentul optim este acela în care proteinele, lipidele şi glucidele sunt naturale şi perfect echilibrate între ele. Cu alte cuvinte, o dietă echilibrată trebuie sa conţină, în proporţii suficiente, elemene plastice pentru a reface ţesuturile, elemente energetice, vitamine, substanţe minerale şi enzime.