Cand, la o anumita temperatura, cantitatea de vapori din aer se mareste substantial mai ales in urma evaporarii intense a apei din sol, acestia pot sa devina saturati prin racire, daca temperatura aerului coboara mai jos de asa-numitul "punct de roua". In aceasta stare ei nu mai pot sa se afle numai in stare gazoasa si incep sa se condenseze in mici picaturi de apa care, fiind in suspensie in straturile de aer de la suprafata solului, micsoreaza transparenta aerului, provocind fenomenul caruia ii spunem ceata. Ceata deasa care are ca efect o reducere mai accentuata a vizibilitatii se numeste negura sau pacla.
Ceata este mai frecventa toamna si primavara, cand temperaturile sunt mai scazute si vaporii ating starea de saturatie la o cantitate mult mai mica in unitatea de volum decat in timpul verii si se formeaza indeosebi dimineata si seara. De asemenea, ceata este cel mai des intalnita in vai unde temperatura este mai scazuta si umiditatea este mai mare.
Practic, ceata este un nor aflat in contact cu solul. Ea se distinge de nori numai datorita faptului ca norul nu atinge suprafata pamantului. Acelasi nor, considerat astfel de la altitudini joase, poate deveni ceata la altitudini mai inalte, spre exemplu in varful unor munti sau dealuri.
Atunci cand afara este foarte frig se poate observa ca lacurile si raurile scot aburi. Se formeaza astfel impresia ca apa fierbe. Fenomenul observat este cel de evaporare formandu-se ceata de evaporatie. Putina lume stie ca evaporarea apei la suprafata lacurilor sau a raurilor se poate face si la valori termice sub punctul de fierbere. Conditia care trebuie indeplinita este ca aerul de deasupra sa fie uscat.
Vaporii de apa ajunsi in aerul rece se condenseaza si formeaza stropi fini ce raman in suspensie, fenomen ce poate fi observat ca un abur deasupra apei.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu