Cicoarea

Descrierea speciei. Este o planta erbacee, perena, foarte raspandita la noi, incepand de la ses pana la munte, prin locuri necultivate, pe marginea drumurilor si raurilor. Are radacina groasa, pivotanta si tulpina dreapta, ramificata si inalta pana la 2m. Frunzele bazilare sunt alungite, adanc scobite, iar cele tulpinale intregi, fara petiol, oval lanceolate, ascutite la varf si inconjoara prin baza lor tulpina. Florile hermafrodite, pentamere, de culoare albastra, dispuse in capitule, axilare sau terminale, grupate solitar pe tulpina si pe ramurile laterale au caliciul redus si corola ligulata. Infloresc din luna iulie pana la sfarsitul lui august.
Produsul vegetal folosit. In scopuri medicinale se intrebuinteaza atat radacinile ( Radix Cichorii), cat si partile aeriene ( Herba Cichorii):primele se recolteaza toamna tarziu iar celelalte in timpul infloririi.
Principii active: inulina, cicorina, colina, acid dicafeil-tartric ( acid cicoric ) in partile aeriene; substante amare de natura triterpenica, inulina, tanin, ulei volatil si rezine in radacina.
Actiune farmacologica: aceste produse au proprietati multiple; astfel datorita principiilor amari, inulinei si colinei au activitati eupeptic-amare si colagoge, iar uleiul volatil si rezinele sunt raspunzatoare de actiunea usor diuretica si laxativa a lor.
Intrebuintari. Infuzie 2.5% ( 500-600ml pe zi ) se administreaza ca eupeptic-amar si coleretic; mareste cantitatea de bila si in acelasi timp o fluidifica ( efect hidrocoleretic). herba Cichorii este un component major al ceaiului depurativ, iar Radix Cichorii al pulberii laxativ-purgativa.