Din patologia vasculară, un rol important, atât prin frecvenţă, cât şi prin severitatea evoluţiei, îl deţin hemoragiile.
In sensul strict al termenului, prin „hemoragii" înţelegem orice evaziune (părăsire) a sângelui din vasele sangvine. Din punct de vedere al localizării, există:
— hemoragii externe, cum ar fi: epistaxisul, adică hemoragia nazală; hemoptizia, care înseamnă eliminarea orală de sânge aerat în urma unui acces de tuse, provenind din vasele bronhiilor; hematemeza voma cu sânge de origine digestivă; melena — scaune de culoarea păcurii; sângerările rectale — cu sânge roşu, ca în cazul hemoroizilor.
— hemoragiile interne apar când, în urma ruperii vaselor sangvine, sângele apare şi se adună într-o cavitate naturală, de obicei în peritoneu. (Hemoragiile interne necesită asistenţă medicală de specialitate.)
Efecte benefice au în hemoragii:
Afinele — fiind protectoare ale pereţilor vasculari, se recomandă în hemoragiile datorate fragilităţii acestora; de altfel, bogăţia în tanin face din ele un antihemoragic general.
Catina- infuzie din 1-2 linguriţe la cană, 2-3 căni pe zi.
Gutuile — în hemoptizii, hemoroizi, hemoragii uterine.
Consumate ca atare sau produse alimentare (suc, sirop, jeleu).
Decoct dintr-o gutuie mare, rasă, la 1 litru apă, lăsându-se să fiarbă până ce lichidul se reduce la jumătate, cantitate care se bea în cursul unei zile, îndulcindu-se cu 50 g zahăr.
Lămăile — prin conţinutul în vitamina C, joacă un rol important în preveni-rea fragilităţii capilarelor, în hemoragiile subcutanate şi în hemoragiile gingiilor. Sunt utile în epistaxis (hemoragii nazale) şi în hemoragii digestive în care apar scaune cu melenă.
Consumate ca atare sub formă de suc în epistaxis (hemoragii nazale) tamponarea locală cu un tampon de vată îmbibat în suc.
Poate părea paradoxal, dar renumitul fitoterapeut Jean Valnet recomandă sucul de lămâie chiar şi în hemoragiile digestive superioare (scaune cu melenă).
Portocalele — proprietăţi similare cu lămâile.
Consumate ca atare sau sub formă de suc.
Nucile — au proprietâţi antihemoragice.
Infuzie din 1-1/2 linguriţe la cană, 2 căni pe zi.
Porumbele — datorită bogăţiei în ta-nin, sunt antihemoragice generale, cu efecte deosebite în epistaxis (sângerări nazale).
Decoct cu o lingură la cană, 2 căni pe zi.
Tamponări ale mucoasei nazale cu vată înmuiată în suc, în epistaxis.
Morcovul
Consumat ca atare sau ca suc (100 g/zi), dimineaţa pe stomacul gol.
Urzica — hemostatică, prin conţinutul ridicat în vitamina K.
Consumată ca atare (în salate) în cura de primăvară sau ca suc (80-100 ml/zi).
Infuzie sau decoct scurt (5 minute) cu 1-2 linguri de frunze uscate la cană, 2-3 căni pe zi.
Usturoiul — efect antihemoragic, micşorând şi riscul de tromboză.Consumat ca atare, minimum 2-3 bulbili pe zi.
Tinctură din suc şi alcool de 40° în proporţii egale; se iau 2-3 linguriţe pe zi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu